Bun venit pe tărâmul inadaptaților. Aici regulile se topesc.
în familie
Mi-au plăcut animalele de cînd mă știu. Poate și de asta așteptam vacanța de vară cu atîta nerăbdare: să-mi petrec timpul printre ele, hrănindu-le, alintându-le și îngrijindu-le. În afară de câteva episoade de răfuieli mai mult sau mai puțin brutale cu un curcan și un berbec, cred că mă recunoșteau și îmi tolerau prezența. Bineințeles,…
educația sexuală în școală?
Iată că revine scandalul legat de introducerea educației sexuale în școală și iar se scindează opinia publică în tabere ireconciliabile. Dar ne-am obișnuit deja, nu? Deocamdată proiectul de lege este blocat în coaliție, rămâne de văzut ce parcurs va avea.Bineînțeles, cadrele didactice își vor alege o tabără. Asta e de înțeles, cu toții avem opinii…
small things that make me smile
De cînd m-am mutat aicea la țară, pardon, Zona Metropolitană Iași! – adică de vreo trei luni – nu am ieșit în oraș decît dacă era musai. Oricum nu mă dau în vînt după cumpărături, n-am eu atîta răbdare. Dar ieri nici nu am deschis laptopul. Mi-a expirat cardul de la BT și am fost…
un pic de spirit ludic
Pentru că vemea asta ciudățică ne-a dat planurile peste cap cu aerul ei mohorît, am fost nevoiți să amînăm ieșirea în oraș. Asta pentru că vreau să-mi sărbătoresc copilul în aer liber. Și el preferă tot joaca afară, să zburde, să țopăie și să cutreiere teritorii (relativ noi), cu prieteni noi. Visul meu e să…
Cine n-are prieteni să-și cumpere
Pentru că s-au adunat mai mulți sărbătoriți, weekendul trecut am organizat, mai spontan decît de obicei, o escapadă la munte. Un grup destul de restrîns, cu oameni vechi și noi, dar toți faini și foate generoși, fiecare cu preferințele, farmecul și personalitatea care ne face atît de unici. Dar nu asta este esența prieteniei? Să…
back to school
Voi aveți obiceiul de a vă revizui periodic obiectivele profesionale? v-a trecut prin minte să vă schimbați cariera? v-ați simțit vreodată reduși la stadiul de roboțel? că puteți mai mult, aveți mai mult de făcut/contribuit, dar poate nu sunteți la locul potrivit? Eu cochetez demult cu ideea de a reveni în educație, că tot am…
într-o lume de plastic
Eu, dacă aș fi singură acasă, n-aș deschide televizorul cu lunile. L-aș șterge de praf, daaah, dar altfel aș uita de el. Poate de asta sunt șocată de numele emisiunilor și de calitatea lor: tot felul de vedete apărute peste noapte de care n-am auzit în viața mea și tot soiul de reality show-uri idioate.…
Mr. Guilt
Știți perioada aia din copilărie legată de prieteni imaginari? Fecioru’ meu cel mic a avut acum vreo doi ani unul, îl chema Gicu. Din fericire nu a durat prea mult, chiar dacă era un pic robotizat și tot ce făcea era impus de el: Gicu i-a spus să facă aia, sau cealaltă, Gicu în sus,…
Fantezii ocupaționale
În ultima vreme mi-am luat câte o zi liberă și, după rezolvarea problemelor administrative, am ieșit în oraș, la terasă și mai ales la plimbare, urmînd traseul artelor sau traseul evreiesc. Pentru că Iașiul merită redescoperit. Uneori descoperit. Și uite-așa, de vreo cîțiva ani, char dacă sunt dependentă de muncă (doar mă știți), îmi permit…
on hold
La ora la care m-am așezat să scriu, aerul moale mă învăluie ca o pătură răcoroasă și primele picături de ploaie cad pieziș, înmulțindu-se cadențat. Începe ropotul, iar lumina călătorește spre est. Doar clopotele și toaca sparg liniștea monotonă a ploii. Răzleț, cîteva mașini. Mă străduiesc să-mi pun visele în așteptare Nu-mi iese 😦 Poate…
un altfel fel de handicap
Mie nu mi-a plăcut școala, poate și pentru că s-a întâmplat într-o eră în care nesiguranța, neștiința sau simpla greșeală erau pedepsite cu violență și umilință. Dar m-am supus și am făcut ce trebuia făcut. Am vărsat multe lacrimi la caligrafie – motricitatea fină lăsa de dorit pe atunci – unde ieșeau niște litere chinuite…
inechități
Cred că feminismul, una dintre realitățile cu care ne confruntăm zilnic, provoacă în noi varii reacții culturale, de la simpatie, toleranță, acceptare, pînă la ridicare din sprîncene, miștocăreală sau chiar opoziție fermă. Și e OK. Suntem construiți diferit, venim din medii diferite și înglobăm inconștient diverse preconcepții/prejudecăți. Dar rolul feminismului nu poate fi negat: de…
absentă
Pentru mine solstițiul de vară a însemnat întotdeauna mai mult decît cea mai lungă zi a anului, deși curgerea asta învolburată a timpului mă sperie: cînd au trecut șase luni? eu unde eram? de ce am rămas în urmă? Ziua asta are un farmec discret, adus de demult, de parfumul teilor, furia ploilor de vară,…
plăceri de duminică
Ca de obicei, Sasha a suplinit alarma telefonului cu tenacitate; cu gheruțele lui extrem de ascuțite m-a zgîndărit pînă m-am dat jos din pat să-l hrănesc, bombănind prin casă că tare aș fi vrut să mai dorm. Dar îi sunt recunoscătoare, pentru că ador dimineața în general, cea de weekend în special. Mi-am luat cafeaua…
despre voluntariat
La cîteva zile de la închiderea școlilor a apărut un filmuleț devenit viral în care o mămică din Israel ruga – dar ferm – profesorii să o lase mai moale cu temele, mai ales cu fracțiile, care la o adică nici măcar nu sunt reale. Și avea dreptate. Fracțiile nu sunt reale, așa cum alte…
enculturation
Am întîlnit acest termen pentru prima dată în 2007, cînd am demarat un proiect educațional cu niște parteneri olandezi. La inițiativa lor. (I-am bombardat cu atîtea întrebări și dileme, încît mi-au zis: ce vrei tu să faci, metodele astea nu se pot aplica decît dacă se schimbă ceva profund structural în viziunea sistemului educațional. Hai…
altfel de prietenii (partea a treia)
După Nono a trebuit să dezinfectez casa în întregime și să aștept cîteva săptămîni bune să moară virusul. Am scăpat de părul de pisică de pe haine, iar casa, după foarte mult timp, sclipea de curățenie acum că toate lucrurile stăteau la locul lor. Dar resimțeam un gol, o absență de neînlocuit. Urmăream postările de…
altfel de prietenii (partea a doua)
La scurt timp după moartea bietului Pondo, aflasem că o asociație ce se ocupă de protecția animalelor venea în weekenduri în Parcul Vînătorilor, deci puteam adopta. Așa că ne-am întors acasă cu un ghemotoc alb cu pete roșcate, lipicios și torcăreț nevoie mare. Fecioru-meu mic avea doi ani pe atunci, tot ce putea scorni el…
altfel de prietenii (partea întîi)
Încă din fragedă copilărie mi-a plăcut să-mi petrec timpul printre animale. Am învățat să alerg împreună cu un câine roșcat și jucăuș, pe care îl cam foloseam ca pernă și care l-am botezat Calul, cutreierînd prin rîpa din spatele curții unchiului meu de la țară. Cînd vedea că mă dezmeticesc dimineața, bunica îmi aducea pisica…
sweet freedom
Azi-dimineață mă întorceam de la cumpărături și din greșeală am urcat până la etajul trei. Mergeam pe coridorul îngust și prost luminat când hop! două biciclete parcate frumos în fața unei uși din dreapta, una albastră, cealaltă roșie. Mi se potrivea aia roșie și brusc m-am proiectat în alt timp, pe alte meleaguri. Era o…
pastel
Ani de zile a trebui să-mi setez alarma la ore alarmante – 4 dimineața sau poate 6.30, și asta chiar și în concediu. Ca să mă încadrez în termenele auto-impuse și să lucrez la traduceri sau alte proiecte. Opream alarma și mă smulgeam din somn cu o cafea tare care uneori se prelungea. Apoi deschideam…
atașamente
Azi sunt în concediu oarecum forțat. Pentru că dimineața e chiar răcoare, iar peste zi se încălzește binișor, voi sorta niște lucruri. Fac asta destul de des, am nevoie să eliberez spațiu în apartamentul ăsta ca o cutie de chibrituri și prost compartimentat. Cei care mă cunosc bine știu că nu mă pasionează hainele, accesoriile…
aroganțe
Sunt în balcon, cu a o ceașcă aburindă de cappuccino și o păturică. Încă nu m-am încălzit. Se anunță o zi frumoasă, dar e umbră și destul de răcoare. Merit un pic de aer, un cer vărgat de nori mai deschiși la culoare decât seninul, verdeața aproape agresivă și mai ales, liniștea întreruptă de ciorile…
datorii vechi
Am niște datorii foarte vechi, cu scadență depășită de atât de mult timp, încât aproape că nu-mi mai amintesc. Dar s-au acumulat, stau acolo de-a-valma și e timpul să le triez și să încep să le achit. Mă voi simți mai bine, cu siguranță. Partea frumoasă și tristă în același timp, e că datoriile astea…
estetica unei zile mohorâte
Mi-aș fi dorit să fie o zi mai luminoasă, dar îmi place și ploaia asta care spală praful de pe străzi și hrănește toporașii. În casă răsună un jazz soft și am adus un pic de căldură. În curând va mirosi a ceva dulce la cuptor, a nucșoară și aluat. Am descoperit plăcerea frământării, senzația…
despre limitele libertății
E fascinant să observi diferențele dintre indivizi, oameni și animale. Chiar dacă nu te poți abține să compari. La urma urmelor, nu suntem suma experiențelor, paradigmelor învățate, un cumul de modele și de probabilități de acțiune? mai mult sau mai puțin predictibile? supuși cu toții schimbării? Să luăm libertatea, de pildă. Cum putem defini limpede…
frumosul și (in)utilitatea
Acum vreo doi ani mă întreba un băiețel ce este frumosul. Răspunsul automat ar fi „Ce îți place”, nu? Simplu. Și nici nu trebuie să fie complicat. Suntem învățați să gândim în perechi de contraste și le vom căuta inconștient, poate din ce mai ce atenți la nuanțe, adică la treptele dintre extreme. dragoste vs…
November mood
Răsfățați de vara indiană, ne surprindem zgribuliți și încruntați. Câinii se retrag la dos, dormitând încolăciți în jurul cozii. Aproape că nu ridică privirea. Pisicile par mai alerte, dar și ele se adăpostesc pe țevile de prin subsoluri sau sub mașini. Doar ciorile zboară ludic, în grupuri, mult mai jos decât vara. Diminețile încep în…
Umbre
E o zi închisă azi, rece, goală, străină Cer acoperit, vânt tăios, aspru și păsări zburând în unghi ascuțit. Soarele nu are chef să încălzească azi. Praful intră hain în ochi, iar mașinile aleagă rapid pe străzi. Oameni zgribuliți. Un început de iarnă. Crengi cenușii. Lumină crudă. Zgomote seci și piele uscată. Ar fi fost…
Sunday morning
Ador dimineața unei zile de weekend. Lumina care se schimbă gradual, devenind tot mai intensă. Pașii tăcuți ai pisicii care mă urmează prin bucătărie. Zgomotele îndepărtate la început, apoi tot mai diverse și mai aproape. Ciripitul încă vesel al păsărilor de pe aici. Aerul încă răcoros și fiorii pe care mi-i dă când ies în…
inspiră, expiră, inspiră, expiră
Atenția la detalii nu a fost niciodată punctul meu forte. Am făcut și încă fac mari eforturi să o îmbunătățesc, dar tot sunt praf la capitolul ăsta. Cum să fiu atentă la detalii, dacă eu nici nu le observ? Și e frustrant, mai ales, când se testează, deci acord timp… tot zero. Dar viața însăși…
despre ploaie
Când pleci de acasă la aceeași oră și ai același traseu de ceva timp, te întâlnești invariabil cu aceiași oameni. E o rutină relativ fixă, poate diferă mici detalii, dar e și un soi de complicitate în zâmbetul celor întâlniți, de acum aproape că ne salutăm deși nu am interacționat niciodată. O mamă mereu grăbită…
este liberul arbitru o iluzie?
OK, încă n-am găsit un răspuns pe care să-l accept în întregime legat de liberul arbitru, încă am dubii. În teorie, liberul arbitru implică existența libertății alegerii acțiunii nu doar ca stare mentală, ci și care se materializează în acțiune. Fără constrângeri. Pare simplu, tot în teorie. Doar că pentru mine nu e deloc ușor.…
everything…less
Voi ce faceți când sunteți supărați? când sunteți disperați? când priviți neputincioși cum moare entuziasmul? când deveniți spectatorul propriei vieți? hm, deja lansez o întrebare unei audiențe virtuale, iar blogul ăsta nici măcar nu e public. Nu știu dacă va fi vreodată. Eu mă autodistrug. Nu dorm, mănânc doar dacă amețesc, nici nu mai țin…
despre feminitate
Mult timp mi-am dorit să fiu băiat. Credeam că așa m-aș fi bucurat de mai multă libertate. De altfel, în vacanțe îmi petreceam timpul mai mult cu băieți, fete de vârsta mea nu prea erau prin vecini. Din cauza unei accidentări la mâna stângă, mama nu și-a putut folosi bine degetele. Așa că n-a putut…
deliciile solitudinii
Ok, recunosc, și eu sunt produsul educației, mediului și poate al alegerilor din trecut. Și eu a trebuit să iau decizii de care mă temeam. De lucruri care pentru alții sau altele sunt uzuale. Pe care o femeie le poate face singură fără să stârnească valuri: să petreacă vreo două ore pe o bancă în…
o perfectă zi perfectă
De patru luni traversez o perioadă foarte nasoală, all job related. Stres, trezit în mijlocul nopții, tot felul de griji. Dar acum, pentru că e weekend, m-am trezit cu întrebarea asta în minte: cum ar arăta o zi perfectă pentru mine? Acum vreo zece ani era așa: să stau singură în grădina părinților mei, pe…
de ce iubesc noaptea
Sunt o ființă matinală. În copilărie săream pur și simplu din pat, spre disperarea alor mei. Eram plină de energie, proaspătă și ușor ușor m-am obișnuit. Și acum ador să mă strecor din pat dimineața devreme, mirosul revigorant al cafelei, savoarea aerului rece din balcon. Simt din plin bucuria trupului care iese din amorțeală, sunetele…
plăceri nevinovate
Tăcerile mele sunt plăceri nevinovate. Neobservate. Ca azi-noapte, singură în balcon, cu broaștele, zgomotul înfundat al traficului, vîntul, praful și luna oranj, enormă și vie pe cer, înghițind un nor mare și negru. Ca pe plajă, pe cerșaf, cu ochii pierduți în mare și lăsînd muzica să vină la mine și soarele fiebinte să-mi prăjească…
Follow My Blog
Get new content delivered directly to your inbox.
Vitralii pe nisip - blog personal 