În ultima vreme mi-am luat câte o zi liberă și, după rezolvarea problemelor administrative, am ieșit în oraș, la terasă și mai ales la plimbare, urmînd traseul artelor sau traseul evreiesc. Pentru că Iașiul merită redescoperit. Uneori descoperit.
Și uite-așa, de vreo cîțiva ani, char dacă sunt dependentă de muncă (doar mă știți), îmi permit să-mi las fanteziile să curgă: dacă nu aș avea ocupația din prezent, ce mi-aș dori să fac? cîteva opțiuni, în ordinea preferențelor:
- voluntariat. Pentru o cauză în care cred: de la educația copiilor, adăposturi pentru animale, drepturile persoanelor dezavantajate, la dezvoltarea simțului civic, aș putea contribui, alături de cei care gîndesc ca mine. Și nu sunt puțini:).
- un hub dedicat ideilor de dezvoltare comunitară. Iașiul are potențial uriaș de dezvoltare, sunt sigură că există o elită profesională, păcat că nu se coagulează mai intens inițiativele de închegare a unor comunități, s-ar putea face lucruri atît de frumoase. Ar putea finanțate de către comunitatea oamenilor de afaceri din Iași, pe bază de concurs.
- un jazz bar care să includă un spațiu (demonstrativ) pentru gătit. Cu seri tematice, în care să se adune pasionații de gastronomie și să gătească pentru prieteni/participanți. O parte din profit a putea fi donat persoanelor aflate în dificultate.
- un maraton de lectură pentru copii. Organizat de părinți. Sau de story telling. Pentru că sunt atîtea case fără o bibliotecă, atîția copii care nu și-au văzut părinții răsfoind paginile unei cărți. Niciodată.
- a Complaints choir. Pentru că nu ajută cu nimic să ignorăm elefantul din cameră.
Acum, sunt conștientă că pentru toate astea trebuie un grad de nebunie și, dacă ar exista nebunia asta la mai mulți, ar genera entuziasm. Iar entuziasmul este absolut inofensiv. Si, sper eu, molipsitor.
Ceea ce vă doresc și domniilor voastre.
Vitralii pe nisip - blog personal 