Mi-au plăcut animalele de cînd mă știu. Poate și de asta așteptam vacanța de vară cu atîta nerăbdare: să-mi petrec timpul printre ele, hrănindu-le, alintându-le și îngrijindu-le. În afară de câteva episoade de răfuieli mai mult sau mai puțin brutale cu un curcan și un berbec, cred că mă recunoșteau și îmi tolerau prezența. Bineințeles, …
Category Archives: Uncategorized
small things that make me smile
De cînd m-am mutat aicea la țară, pardon, Zona Metropolitană Iași! – adică de vreo trei luni – nu am ieșit în oraș decît dacă era musai. Oricum nu mă dau în vînt după cumpărături, n-am eu atîta răbdare. Dar ieri nici nu am deschis laptopul. Mi-a expirat cardul de la BT și am fost …
un pic de spirit ludic
Pentru că vemea asta ciudățică ne-a dat planurile peste cap cu aerul ei mohorît, am fost nevoiți să amînăm ieșirea în oraș. Asta pentru că vreau să-mi sărbătoresc copilul în aer liber. Și el preferă tot joaca afară, să zburde, să țopăie și să cutreiere teritorii (relativ noi), cu prieteni noi. Visul meu e să …
Cine n-are prieteni să-și cumpere
Pentru că s-au adunat mai mulți sărbătoriți, weekendul trecut am organizat, mai spontan decît de obicei, o escapadă la munte. Un grup destul de restrîns, cu oameni vechi și noi, dar toți faini și foate generoși, fiecare cu preferințele, farmecul și personalitatea care ne face atît de unici. Dar nu asta este esența prieteniei? Să …
back to school
Voi aveți obiceiul de a vă revizui periodic obiectivele profesionale? v-a trecut prin minte să vă schimbați cariera? v-ați simțit vreodată reduși la stadiul de roboțel? că puteți mai mult, aveți mai mult de făcut/contribuit, dar poate nu sunteți la locul potrivit? Eu cochetez demult cu ideea de a reveni în educație, că tot am …
într-o lume de plastic
Eu, dacă aș fi singură acasă, n-aș deschide televizorul cu lunile. L-aș șterge de praf, daaah, dar altfel aș uita de el. Poate de asta sunt șocată de numele emisiunilor și de calitatea lor: tot felul de vedete apărute peste noapte de care n-am auzit în viața mea și tot soiul de reality show-uri idioate. …
Mr. Guilt
Știți perioada aia din copilărie legată de prieteni imaginari? Fecioru’ meu cel mic a avut acum vreo doi ani unul, îl chema Gicu. Din fericire nu a durat prea mult, chiar dacă era un pic robotizat și tot ce făcea era impus de el: Gicu i-a spus să facă aia, sau cealaltă, Gicu în sus, …
Fantezii ocupaționale
În ultima vreme mi-am luat câte o zi liberă și, după rezolvarea problemelor administrative, am ieșit în oraș, la terasă și mai ales la plimbare, urmînd traseul artelor sau traseul evreiesc. Pentru că Iașiul merită redescoperit. Uneori descoperit. Și uite-așa, de vreo cîțiva ani, char dacă sunt dependentă de muncă (doar mă știți), îmi permit …
on hold
La ora la care m-am așezat să scriu, aerul moale mă învăluie ca o pătură răcoroasă și primele picături de ploaie cad pieziș, înmulțindu-se cadențat. Începe ropotul, iar lumina călătorește spre est. Doar clopotele și toaca sparg liniștea monotonă a ploii. Răzleț, cîteva mașini. Mă străduiesc să-mi pun visele în așteptare Nu-mi iese 😦 Poate …
un altfel fel de handicap
Mie nu mi-a plăcut școala, poate și pentru că s-a întâmplat într-o eră în care nesiguranța, neștiința sau simpla greșeală erau pedepsite cu violență și umilință. Dar m-am supus și am făcut ce trebuia făcut. Am vărsat multe lacrimi la caligrafie – motricitatea fină lăsa de dorit pe atunci – unde ieșeau niște litere chinuite …
Vitralii pe nisip - blog personal 