plăceri de duminică

Ca de obicei, Sasha a suplinit alarma telefonului cu tenacitate; cu gheruțele lui extrem de ascuțite m-a zgîndărit pînă m-am dat jos din pat să-l hrănesc, bombănind prin casă că tare aș fi vrut să mai dorm.

Dar îi sunt recunoscătoare, pentru că ador dimineața în general, cea de weekend în special. Mi-am luat cafeaua și păturica și iată-mă la aer. În ultimele luni am petrecut atît de mult timp în balcon, încît ar trebui să-l decorez, să aștern ceva pe gresie și poate un mobilier mai de doamne-ajută ca să putem lucra de aici.

Acum timpul e blînd cu mine, mă învăluie cald ca o haină familiară și moale, îmbiindu-mă să mă bucur de zborul păsărilor și zarva broaștelor și a rațelor de pe rîu. Cerul e ușor acoperit, aerul mai rece decît îmi amintesc eu în zilele de mai, iar ploile sunt parcă din alt anotimp. Însă verdele copacilor somnoroși e tot intens și exploziv, iar natura, implacabilă, își vede liniștită de ritmul ei.

Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez de afară, motiv pentru care o perioadă am locuit la casă. Asta căutau și ceilalți locatari, cred, pentru că dimineața era plăcut să găsești loc liber pe bancă, să te încarci de energia solară măcar la cafea. În liniște.

Sau să-mi iau o carte la mine și să-mi petrec cîteva ore într-un parc, pe o bancă. Astea sunt bucuriile mici și totuși mari pe care ni le refuzăm pentru că ne place să credem că suntem ocupați cu lucruri mult mai importante care ne umple viața de oameni activi. Dar am făcut, timp de cîteva zile, un exercițiu banal: am împărțit zilele în calupuri de cîte 90 de minute. Partea profesională, de 510 minute minus pauzele, a fost cel mai ușor de bifat, dar tot au rămas 450 de minute de viață activă pe care a trebuit să le identific. Concluzia? ore bune dintr-o zi care pur și simplu trec, cheltuite pe… ce? să zicem că încă 210 minute sunt alocate treburilor casnice inclusiv pregătirea și servirea mesei, la final rămîn 240 minute risipite ca un abur.

Așa că scuza asta, că nu am timp, nu prea mai stă în picioare. Sunt cel puțin 3 ore pe zi, în care aș putea să mă plimb, să mă joc, să mă relaxez activ, să fac ceva pentru mine, dar conștient și voluntar. Să nu mai fiu victima propriului management deficitar al timpului. Preferabil, ceva care presupune ieșirea din casă. dar care rămîne în amintire ca o activitate plăcută.

Așa că am decis să îmi fac o mică plăcere, așa pentru că e duminică: ies la o plimbare, acum cînd cei din casă încă dorm.

Ceea ce vă doresc și domniilor voastre :).