pastel

Ani de zile a trebui să-mi setez alarma la ore alarmante – 4 dimineața sau poate 6.30, și asta chiar și în concediu. Ca să mă încadrez în termenele auto-impuse și să lucrez la traduceri sau alte proiecte.

Opream alarma și mă smulgeam din somn cu o cafea tare care uneori se prelungea. Apoi deschideam calculatorul și mă scufundam în muncă, auzind doar tastele, foșnetul hârtiei și câinii sau cocoșii. Pe birou, lângă tastatură, torsul pisicii.

În pauze deschideam larg fereastra și ajungeau la mine triluri de păsări, și, pe măsură ce ziua se lăbărța, cîțiva vecini matinali.

Si, dacă te gândești bine, e un privilegiu. O bucurie, pentru că înveți să contempli: să asculți și să privești. Natura, cu propria-i energie și voință, independentă și chiar în pofida aroganței umane.

În mijlocul iernii, în stuful de pe micul rîu din fața blocului, în orașul Iași, o egretă albă solitară; primăvara, pescăruși. În parcul dintre blocuri – un dihor dolofan. Zilele trecute, în scara blocului, niște lilieci speriați. Rațe sălbatice adăpostindu-se pe rîu, tot iarna.

Și uite-așa, ce știam despre păsările călătoare e fals sau incomplet. Migrarea lor nu e doar primăvara, unele specii au și comportament sedentar, altele pot fi admirate doar în tranzit.

Și mai ales acum, odată cu izolarea oamenilor, natura se răsfață. Cred că la Ciric se formează o mică deltă. Ce văd eu? Mugurii plesnesc și se dezvoltă în ritm nai alert. Mierlele ne desfată cu triluri mai îndrăznețe și mai elaborate. Haitele de câini, odinioară precaute, sunt mai compacte și parcurg distanțe mai mari. Jos liliacul ieri abia înflorit, și-a explodat parfumul.

Iar soarele? ei bine, la cum se anunță ziua de astăzi cred că voi face un pic de plajă în balcon.

S-au trezit vecinii, trilul păsărilor se va estompa treptat sau va fi acoperit de zgomote casnice. E timpul să mă ocup de alte activități.

Să vă bucurați de căldură și să vă faceți timp să priviți un pic natura, dragilor.

•