altfel de prietenii (partea a treia)

După Nono a trebuit să dezinfectez casa în întregime și să aștept cîteva săptămîni bune să moară virusul. Am scăpat de părul de pisică de pe haine, iar casa, după foarte mult timp, sclipea de curățenie acum că toate lucrurile stăteau la locul lor. Dar resimțeam un gol, o absență de neînlocuit. Urmăream postările de …

altfel de prietenii (partea a doua)

La scurt timp după moartea bietului Pondo, aflasem că o asociație ce se ocupă de protecția animalelor venea în weekenduri în Parcul Vînătorilor, deci puteam adopta. Așa că ne-am întors acasă cu un ghemotoc alb cu pete roșcate, lipicios și torcăreț nevoie mare. Fecioru-meu mic avea doi ani pe atunci, tot ce putea scorni el …